Testosul scrie:

Exact cum a spus si Ciclistu, in ultima vreme vad numai accidente facute de pusti teribilisti (a nu mi se lua in nume de rau), care au vazut seria Fast & Furious si au inceput sa faca si ei la fel cu super hatchurile primite cadou de la parinti. Pacat ca se intimpla asa; a avea o masina de genul asta nu inseamna ca trebuie sa ne rupem in figuri pe strada in mod neorganizat numai ca sa aratam celor de pe cealalta banda ca il facem in singe...parerea mea.

Mi se pare cam subiectiva aceasta generalizare, pentru ca de obicei in accidente apar masini normale, nu vreun super hothatch. Foarte rar mi-a fost dat sa vad un accident cu o sportiva de genul.
Intr-adevar pustii sunt teribilisti, dar asta pentru ca instructorii auto, nu toti - 90% din ei vor sa aibe rulaj si cat mai multi la scoala de soferi punand pret pe cantitate si nu pe calitate. Nu prea ii mai invata nimic acum... Odata cu recesiunea din 2010 s-a cam dus de rapa totul.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=Xtz6laJXMMg&feature=related[/youtube]
poate ar trebui mutat topicul la legislatie

Un serial despre o nouă „specie” de şoferi: tinerii de bani gata care ucid sau schilodesc oameni în trafic. Cei mai mulţi conduc bolizi primiţi în dar de la părinţi. De ani de zile Justiţia nu se atinge de ei, lăsându-i în libertate

În dimineaţa aceea, tânărului Claudiu Hauptmann i se făcuse chef să meargă la mall, în Timişoara. Avea 18 ani, era în vacanţa de vară şi se simţea mai liber ca niciodată. Era, în sfârşit, singur acasă. Mama şi tata - oameni ocupaţi şi înstăriţi, cu o pensiune şi două benzinării - îşi lăsaseră afacerile pentru o vreme şi plecaseră să se relaxeze puţin în Tenerife. Aşa că tânărul Claudiu şi-a luat cu el prietena şi gaşca (încă doi colegi de clasă) şi au pornit toţi patru la drum, într-un Peugeot nou şi elegant. Era cadoul de majorat al lui Claudiu, singur copil la părinţi. La şcoală, maşina cea frumoasă îl făcuse vedetă: băieţii îl invidiau, fetele îl adorau. Dar norocoasa pe care el o alesese să-i fie iubită era chiar majoreta Adelina, una dintre cele mai frumoase fete din şcoală. Avea 17 ani.

Era în jur de cinci după amiaza când au plecat toţi patru de la mall înapoi acasă, în Reşiţa. Erau fericiţi căci se întorceau acasă cu haine frumoase. Lângă Birda i-a prins furtuna. O ploaie torenţială şi grea de 15 minute şi deasă, deasă, de nu mai vedeai nimic în faţă. Era ca şi cum ai fi condus cu ochii închişi, povestesc martorii. Peugeotul, însă, continua să alerge pe şosea, în plin câmp.

Iadul pe şosea - cel mai cumplit carnagiu din Banat, în ultimul deceniu

Înspăimântaţi de prăpăd, mai mulţi şoferi trăseseră pe dreapta. Le era frică să mai conducă pe urgia aceea. Doar lui Claudiu nu i-a fost. Avea permis de numai două luni şi deja două sancţiuni rutiere, dar el tot nu s-a speriat. A prins a goni nebuneşte pe şosea, fără nici o teamă, intrând în inima furtunii cu aproape 130 la oră. Într-o curbă, pe contrasens, a tamponat violent un Espero din faţă care mergea regulamentar şi apoi, brusc, i s-a rupt filmul.

În următoarea secundă era în Iad: voci necunoscute ţipând în jurul lui după criminalişti; el în maşina dată peste cap, urlând că-l doare mâna şi că vrea apă; şi apoi Adelina nemişcată lângă el, fără suflare şi cu gâtul sucit ca la păpuşă, atârnat pe geam. În spate, Cristi şi Delia abia respirând. Dar ei erau încă norocoşi căci în Espero din faţă toţi cei patru pasageri muriseră deja pe loc, toţi odată. Li se spărseseră inimile din cauza şocului.

Lor şi Adelinei oamenii din jur acolo le-au aprins lumânările, în câmp. Delia s-a stins la spital, câteva ore mai târziu. Cristi a fost atât de grav rănit încât iniţial doctorii l-au crezut mort. Au cusut şi au cârpit mult la el ca să-l facă din nou om. Ironic, dintre toţi cei opt, Claudiu Hauptmann a ieşit cel mai bine. A fost, spun poliţiştii, cel mai sângeros accident rutier al Banatului, din ultimul deceniu.

S-a întâmplat în 2009, iar de atunci şi până astăzi încă nu s-a găsit un vinovat oficial pentru tragedia întâmplată. Vreme de trei ani, Claudiu a fost cercetat în stare de libertate. Toate expertizele l-au indicat pe el ca principal vinovat, dar instanţa a tot întârziat să-i dea o sentinţă. Abia acum, în primăvară - după nesfârşite termene, audieri şi mai bine de 15 amânări – Judecătoria Deta l-a condamnat la cinci ani de închisoare cu executare pentru ucidere din culpă în formă agravantă. Dar tot liber este. Închisoare va face doar dacă judecătorii îl vor condamna definitiv şi irevocabil. Şi, oricum, el deja a făcut recurs. Doru Hauptmann, tatăl lui Claudiu, ne-a declarat că nu fiul său a fost de vină, ci “condiţiile meteo nefavorabile’’, furtuna şi mai ales, vântul puternic.

”Dacă trăiam într-o ţară normală, el ar fi fost judecat în regim de urgenţă”

În cei trei ani, pentru Claudiu viaţa a mers mai departe: şi-a luat bacul, s-a distrat în cluburi, a mers la fitness, s-a plimbat cu prietenii, a intrat la facultate, şi-a făcut o nouă prietenă. Pentru cele şase familii îndoliate, însă, viaţa s-a oprit: părinţi, fraţi şi copii continuă să-şi jelească morţii zi de zi, aşteptând ca Justiţia să le facă dreptate.

“Dacă el n-a făcut puşcărie că a omorât şase oameni, înseamnă că nici mie, dacă omor un om, nu se întâmplă nimic. Dacă trăiam într-o ţară normală, el ar fi fost judecat în regim de urgenţă”, ne spune Ion Roşian, tatăl Deliei. Ar da să mai zică ceva, dar revolta îl îneacă.

Din ziua accidentului el, bărbat în toată firea, fost boxer, plânge ca un copil mic. De atunci n-a mai zâmbit niciodată, nu s-a mai bucurat, n-a mai ascultat niciodată muzică. N-a mai simţit că e om. În schimb, vine în fiecare zi la cimitir să-i vorbească Deliei. “Poţi să nu treci pe la copilul tau?’’, zice de acolo, de lângă crucea fetei. Şi face şi acum ce face el întotdeauna, când e singur: îşi lipeşte obrazul de marmura neagră şi sărută poza copilei, alintând-o ca şi cum ar fi vie: “puiul lui tati! “. Iar puiul lui, dacă n-ar fi murit, ar fi împlinit curând 18 ani. Avea planuri mari pentru ea, visa să-i facă o surpriză frumoasă. Dar… “În loc să-i iau un cadou de majorat, eu i-am cumpărat loc de veci!“.De când fata lui s-a dus, de abia mai poate mânca. “De fiecare dată trebuie să dau de pomană copilului meu. Poţi să bagi în gură şi să zici: să-i fie de pomană copilului meu? “, zice.

L-a impresionat mult suferinţa unei văduve rămasă să crească singură un copil mic, după accident. Era ziua copilului şi a întrebat-o pe mama: “Tati nu vine la ziua mea? Tati e la Doamne, Doamne“, i-a răspuns ea.

Pentru toate astea, Ion Roşian îi consideră vinovaţi pe părinţii lui Claudiu, mai ales că Hauptmann tatăl este cunoscut în Reşiţa ca fiind vitezoman. Părinţii, spune Ion Roşian, au fost cei care şi-au încurajat fiul să conducă în continuare, chiar dacă au văzut bine că băiatul acumulase deja două sancţiuni.

Are el o speranţă a lui: poate că dacă autorul îşi va recunoaşte vina iar Justiţia va face, în sfârşit, dreptate, sufletul Deliei, de acolo, de sus, de unde e, se va simţi mai uşurat. Iar aici, pe pământ, poate că şi el se va simţi mai împăcat.

“I-am auzit vocea , dar n-am putut să mă uit la el. Şi am plâns tot timpul. M-am uitat pe geam cum ninge“

Aceeaşi speranţă îl ţine în viaţă şi pe Doru Borlovan, tatăl lui Ştefan, inginerul care conducea Espero. Fiul său rula cu 60 la oră şi, spun expertizele, oricât ar fi încercat, i-ar fi fost imposibil să evite impactul cu Claudiu.

Ştefan avea doar 27 de ani şi muncea să-şi construiască o casă şi o familie. În ziua accidentului îi transporta acasă cu maşina pe trei colegi muncitori. Din patru n-a mai scăpat nici unul. “Soţia mă tot întreabă ce o fi simţind Ştefan în momentul impactului. Eu îi răspund mereu că n-a mai avut timp să simtă nimic“, spune Doru Borlovan. Este şi el tot inginer şi locuieşte într-o cameră mică de cămin, la marginea Timişoarei. Rememorează o scenă veche, de pe vremea când încă îi trăia băiatul cel mare, iar colegii îl învidiau pentru copiii lui model: “Un coleg mi-a spus: tu eşti mai bogat decât mine. Zice, eu am bani, dar tu ai doi copii ingineri. Acum, dacă mă mai întâlnesc cu el, ce să-i spun eu? Nu mai sunt aşa bogat“.

Tocmai de aceea, după trei ani, încă nu-l poate privi în ochi pe Claudiu Hauptmann. În sala de şedinţe, la judecată, îl evită. “I-am auzit vocea când a fost întrebat, dar n-am putut să mă uit la el. Şi am plâns tot timpul. M-am uitat pe geam cum ninge“, ne povesteşte, sec.

Judecătoria Deta se explică: “Suntem, totuşi, judecători pe pământ“



În ceea ce priveşte termenele prelungite din dosarul Hauptmann, magistraţilor nu le pare a fi aşa o mare problemă. Magistratul Daniel Herman, purtătorul de cuvânt al Judecătoriei Deta, a ridicat din umeri când l-am întrebat dacă i se pare firesc că judecătorii, colegii săi, au întârziat atât de mult sentinţa în acest dosar. A motivat că de vină au fost - ca în toate cauzele - procedurile greoaie şi lipsa personalului de la Judecătorie. “Este destul de greu să respecţi şi să faci un act de justiţie pe măsură, ca judecător, când rulezi lunar 500 - 600 de dosare. Pe de altă parte, nu cred că într-un astfel de dosar cineva va reuşi să mulţumească pe toată lumea. Oricât am fi de judecători, suntem, totuşi, judecători pe pământ“, ne-a mai declarat Daniel Herman. Şi el, ca şi restul magistraţilor, aşteaptă ca de la anul, când va intra în vigoare noul Cod de Procedură Penală, lucrurile să se mai simplifice.

Dar chiar şi aşa, pentru familiile îndoliate în cazul Hauptmann aceste măsuri ar putea veni prea târziu. Căci nu vor putea şterge cu buretele suferinţa care i-a măcinat în toţi aceşti ani în care au trăit cu gândul că Justiţia n-a vrut sau a fost incapabilă să facă dreptate pentru morţii lor.

Un serial despre o nouă "specie" de şoferi: tinerii de bani gata care ucid sau schilodesc oameni în trafic.Cei mai mulţi conduc bolizi primiţi în dar de la părinţi. De ani de zile Justiţia nu se atinge de ei, lăsându-i în libertate


"A forţat trecerea pe roşu, a apăsat acceleraţia, a intrat în intersecţie cu 90 la oră, a lovit o KIA, din KIA s-a suit pe trotuar, de pe trotuar pe scări şi după aceea pe piciorul meu. Domne, zic, împingeţi maşina asta de pe mine, să pot să-mi scot şi eu piciorul! Când m-am uitat eu la picior, jumate din el era format doar din nişte bucăţi de oase, aşa. Şi am strâns oasele, zic să nu se piardă, să mi le pună doctorii la loc. Piciorul meu atârna în nişte zgârciuri, tendoane şi vene. Moare ăsta, legaţi-l cu ceva, am auzit o voce lângă mine. Luaţi cureaua mea şi legaţi-mă cu ea, le-am zis. Până la urmă am ajuns tot la operaţie. Am făcut cinci în total, doctorii tot tăiau din picior şi mi-l scurtau. Îmi spuneau că singura soluţie e să-l tai de tot. Eu gândeam că mai bine mor decât să rămân fără picior. Când mi l-au tăiat am văzut totul în oglindă. Piciorul începuse să putrezească. Mai uşor, că ia foc fierăstrăul, zicea un doctor. Că tot tăiau din os, poc, poc şi uite aşa cădeau bucăţile de carne", ne povesteşte Gheorghe Chioaru.

Avea 70 de ani când s-a trezit peste el cu un BMW venit de nicăieri. Stătea pe treptele Teatrului Fantasio din Constanţa şi citea liniştit un afiş, ca mulţi alţii din jur. Cum să-i treacă prin minte că o maşină oarecare poate sări din intersecţie direct pe piciorul lui, fără să aibă el nici o vină? La volanul BMW-ului era chiar Anastasia Tănase, mare vedetă locală, fiică de comisar la Garda Financiară. Familia Tănase este una dintre cele mai bogate şi mai influente familii de macedoneni din ţară. Nu ştia el la momentul accidentului că Anastasia, la 18 ani, abia îşi luase permisul şi deja strânsese o colecţie de 7 sancţiuni rutiere pentru viteză şi nepurtarea centurii de siguranţă. Era şi atunci, ca şi acum, o mare iubitoare de cluburi şi distracţii, astfel că ziarele mondene o botezaseră "bambuista de la malul mării". La multe distracţii a ieşit cu Răducu Mazăre jr, cu care este bună prietenă.

"Îţi tai un picior şi îţi dau un milion de euro, hai, vrei?"
Au trecut doi ani de atunci – şi deocamdată Anastasia scăpat basma curată în faţa legii. O vreme, imediat după accident, a putut să conducă liniştită, căci Poliţia nu i-a suspendat permisul. Şi lucrurile nu s-au oprit aici. Din 2010 şi până acum dosarul nici măcar nu a ajuns în instanţă, ci zace încă la Parchet. O vreme a stat la Parchetul Constanţa, unde fata a fost găsită nevinovată. Apoi, cazul s-a mutat la Bucureşti, unde s-a răsturnat situaţia, iar expertizele au găsit-o pe ea vinovată. Acum, cu acest rezultat, dosarul trebuie să ajungă la Judecătorie, dar Parchetul General tot amână să-l trimită. De ce? Nu se ştie, Parchetul nu a oferit încă nici o explicaţie.

În cei doi ani de amânări şi expertize, Anastasia s-a bucurat de viaţă, a mers în continuare prin cluburi şi s-a distrat ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În vremea asta, Gheorghe Chioaru s-a chinuit cu cinci operaţii şi cu spaima că niciodată nu va reuşi să strângă bani să-şi cumpere o proteză. Până la urmă a avut noroc şi i-a donat-o un om de bine. Aşa, a putut să se ridice din pat şi să înveţe să meargă din nou, pas cu pas.

Familia Tănase, spune el, nu s-a arătat niciodată dornică să-l ajute cu ceva. Aşa, cu proteza primită de la altul, Gheorghe Chioaru îşi vede mai departe de viaţă şi chiar reuşeşte să meargă la birou. N-are încotro; ştie că mii de pensionari depind de ajutorul lui: doar este preşedintele Federaţiei Naţionale Omenia a Caselor de Ajutor Reciproc. Îşi iubeşte munca şi de ani de zile luptă neobosit pentru drepturile pensionarilor. Însă parcă nimic nu mai e la fel ca înainte. Se mişcă greu, legănându-se, uneori scrâşnind din dinţi de durere. Dar, la cât de ambiţios este, nu lasă să se vadă nimic. Cheltuieşte în fiecare lună câteva sute de lei pe tratamente, numai din pensia lui.

Pe Anastasia a dat-o în judecată şi i-a cerut despăgubiri de un milion de euro. Ştie că n-o să obţină niciodată atât, dar ar vrea să-i dea o lecţie, măcar. "Un picior nu-i ceva ce poate fi plătit: îţi tai un picior şi îţi dau un milion de euro, hai, vrei? Ea trebuie să răspundă în faţa Justiţiei. O parte din banii obţinuţi în instanţă aş vrea să îi donez pensionarilor", spune Gheorghe Chioaru.

"Mă, dacă eu îl educ prost pe ăsta, el o să iasă un descreierat"
"Asta ar fi o pedeapsă pentru părinţi, nu pentru ea. Căci mama şi tata au educat-o prost. Pentru început, puteau să-i cumpere o maşină mai simplă, care se mişcă mai încet, nu chiar un BMW X6. Asta e atât de puternică, încât imediat cum apeşi acceleraţia îţi şi fuge de sub fund. În câteva secunde prinde 100 de kilometri la oră", adaugă el.

Când îşi scoate proteza şi se aşează pe pat, la relaxare, o mai caută uneori pe net pe Anastasia. Aşa, i-a descoperit fotografiile de la majorat, când familia i-a dăruit BMW-ul la o super – petrecere cu mult fast. Organizaseră cheful într-un club elegant din Constanţa, special pentru ea. Gheorghe Chioaru ştie pozele astea pe dinafară, dar chiar şi aşa, de câte ori priveşte imaginile cu maşina înconjurată de artificii sau prinsă frumos într-o fundă uriaşă de cadouri, tot i se urcă sângele la cap. Şi aşa, tot stând la pat şi meditând, a ajuns la o concluzie: " Îmbogăţiţii peste noapte vor ca odraslele lor să trăiască foarte bine. Este firesc. Dar ei nu se gândesc: mă, dacă eu îl educ prost pe ăsta, el o să iasă un descreierat. Şi fiindcă nici unul nu-şi pune întrebarea asta, vedeţi câte accidente de circulaţie se întâmplă cu copiii de bani gata?"

Tatăl Anastasiei, Constantin Tănase, ne-a declarat că fiica sa nu este vinovată de producerea accidentului. El susţine că fata a intrat pe verde în intersecţie, iar tot tam-tam-ul s-a iscat în presă doar fiindcă el este funcţionar public. Altfel, ne-a mai spus Constantin Tănase, fiica lui este tânără şi orice ar fi, ea trebuie să se bucure de viaţă. "În nici un caz nu va merge la mănăstire să se călugărească. Mi-a mai zis cineva la câteva luni după accident că a văzut-o la o nuntă. Nu trebuia să se ducă la nuntă? Aflaţi că soţia mea când merge duminica la biserică se roagă şi pentru sănătatea domnului Chioaru, că suntem creştini ", a mai spus tatăl.

Luci am citit ce ai scris mai sus si mi s-a ridicat parul in cap, desi sunt tuns la 0...mai sunt multe cazuri de acest fel dar nu sunt mediatizate fiindca televiziunile nu fac raiting cu asa ceva, ne arata babe violate cu degetul si zoofili, cat despre politica si oamenii legii(politie si judecatori/procurori imi este scarba).

eu am dat copy paste de pe un site gasit de mine...nu mai stiu care. aceste povestiri (cum de altfel cred ca sunt cu miile) arata perfect starea degradanta in care se afla justitia din tara asta. ai perfecta dreptate in ce ai zis

Ar trebui facuta o emisiune(dar nu talk-show) cu aceste evenimente si chemate persoanele implicate, impreuna cu un judecator/magistrat, exact cum sunt emisiunile acelea la americani in care chiar sunt condamnati si se executa pedepsele...dar cred ca va mai trece timpul si peste copii nostri pana va fi justitie( in adevaratul sens al cuvantului), in Rrumania.
Off topic: ai vazut la "Romania te iubesc" cu tiganii din Timisoara?

http://www.jurnalul.ro/special/reportaje-3004.html
acesta este site-ul
nu am vazut emisiunea, desi Apropo TV si cea specificata de tine...cred ca sunt emisiuni extraordinare. Eu cred ca in astfel de cazuri, o implicare mai "violenta" a presei, ar mai rezolva din lucruri. Sa nu uitam de Huidu...2 ani si jumatate cu suspendare pentru omor. Adica nici o zi. Wow...super tara asta

Huidu, Nastase, Vantu si sunt cu miile...cred ca ar trebui mult mai mult decat implicarea presei, desi ar fi cam ca in vestul salbatic dar nu ar strica...deja deviem de la subiect