Da, sunt de acord, persoana din spatele volanului e cea mai importanta in asamblul "autoturism - sofer"..
Si sunt de acord si cu faptul ca majoritatea masinilor sunt setate ok din fabrica, insa (ca in multe alte cazuri) e loc de mai bine. Asta e punctul de plecare pt. incercarile de modificare (in cazul meu).
Totusi trebuie sa precizez ca in cazul meu modificarile sunt teoretice. Nu as modifica masina cu care circul zilnic (nici nu as avea cum, pt. ca are un motor entry level), as modifica o eventuala masina "de weekend" (pe care, evident, nu o am).

Motivul pt. care as modifica o masina tine pur si simplu de pasiune (in cazul meu). Nu sunt interesat de liniute, serpentine, drag-uri sau mai stiu eu ce.

Norin, asteptam continuarea...Ce calitati trebuie sa aiba un sofer pt. a fi in stare sa fructifice intr-un procent cat mai mare calitatile de facrica ale masinii?

Cosmin, iertare, dar am fost foarte ocupat in ultimul timp.
Am sa incerc sa dezvolt putin subiectul in seara asta.
Multumesc pentru intelegere!

Uite cum ma gandesc eu:
Inteleg ca tu, Cosmin, ai dori sa intelegi ce se poate face cu o masina pentru ca aceasta sa devina mai buna.
Dar revenim la intrebarea: La ce, mai buna? Ce iti doresti exact de la masina respectiva? Sa fie mai rapida? Mai "manevrabila"? Mai comoda? Sa consume mai putin? Sa-ti "ia ochii"? Fiecare dintre raspunsuri te va pune pe o directie de urmat in privinta tuning-ului.
Daca ramai la exprimarea "mai buna" fata de cum a iesit din fabrica, inteleg ca ti-ai dori sa o imbunatatesti in cam toate cele enumerate mai sus. Cate putin din toate, acolo unde fabricantul a dat gres. Nu sunt in masura sa ma exprim in legatura cu estetica. Tine de gusturile fiecaruia. Dar in privinta manevrabilitatii, a puterii si a sigurantei oferite in deplasare, indraznesc sa spun cate ceva.
In primul rand, sa luam manevrabilitatea. Ideal pentru fiecare masina este sa fie neutra. Foarte putine sunt. Datorita soferilor moderni, majoritatea sunt subviratoare, pentru ca sunt mai sigure, asa. S-ar putea ca unui sofer sa-i displaca asta, si sa incerce sa transforme comportamentul subvirator, intr-unul supravirator. Se poate, chiar foarte simplu. Si, cu ajutorul unui mecanic nu neaparat foarte priceput, intr-o dupa-amiaza isi adauga o bara de torsiune pe spate, niste telescoape mai tari, mai umbla la unghiurile rotilor, si reuseste.
Ce s-ar putea sa nu stie acest sofer este ca, desi un comportament supravirator este de dorit in succesiunile de viraje rapide si foarte rapide, nu este deloc sigur in linie dreapta, masina devenind extrem de instabila la viteze medii si mari. Adica exact acolo unde o mica eroare te poate costa foarte mult.
De fapt, ceea ce doream sa spun este ca un "comportament" supravirator poate fi indus unui autoturism de catre sofer, printr-un anume mod de a manevra comenzile masinii. La fel de simplu ca si modificarile in cinematica rotii (si celelalte). Pur si simplu, printr-o inlantuire / suprapunere corecta a decelerarii sau franarii si a bracajului, relationate corect cu viteza si aderenta, orice masina va intra in supraviraj.
Si masina va ramane sa se comporte excelent si pe liniile drepte, de mare viteza.

La fel, in cazul puterii si motricitatii - care, dupa parerea mea, nu se pot disocia. (Puterea la motor/roata, este inutila, daca roata nu pune puterea pe pamant.)
Reversul situatiei descrise mai sus este ca un sofer mai slab va da vina pe masina, daca va observa un comportament nedorit, neasteptat al acestei intr-o anume situatie. De exemplu, discutam candva cu un amic, despre o situatie in care a fost implicat: o supravirare intr-un viraj larg, pe ploaie. El a dat vina pe masina, cred ca era un Opel Astra destul de nou, daca-mi aduc bine aminte. Dupa ce l-am chestionat, provocandu-l sa-si aduca aminte exact de succesiunea comenzilor efectuate de el pentru abordarea acelui viraj, am aflat ca a intrat destul de tare, iar pe la primul sfert a franat usor. Suficient totusi pentru a provoca un transfer de mase spre fata, care l-a pus in postura de supravirare. Dupa ce i-am explicat, in cateva vorbe, unde a gresit, s-a convins si el ca nu a fost vina masinii, ci vina piciorului lui drept.
Poate ca un altul intr-o asemenea situatie, a renuntat la masina si si-a cumparat alta, pe care alti soferi o lauda ca fiind neutra sau chiar cu comportament supravirator (cum este gresit considerat BMW-ul), intr-un asemenea caz. Poate ca a apelat la un mecanic si si-a facut masina si mai subviratoare decat cum era deja. Cred ca sunt cazuri din acestea... trageti voi concluziile.

In alta ordine de idei, o alta intamplare de care imi aduc aminte s-a petrecut la Brasov, la un concurs de amatori pe care l-a supervizat Titi Aur. Trebuia sa ma intalnesc cu el, pentru a discuta despre carte, astfel ca ma aflam si eu acolo. Din Cluj venisera niste baieti, de la un club local, pentru a participa. Intre ei, un tip cu care m-am imprietenit acolo, Raducu, cu un Logan. Participase si inainte la alte concursuri prin tara. Mi-a spus ca ii este teama de cei cu masini mult mai puternice care se inscrisesera la concurs si ca este convins ca nu va face fata cu Loganul lui nemodificat. Iar eu mi-am adus aminte - si i-am povestit si lui - ca la cursul de pilotaj facut la Titi, prima mea mare mirare a fost ca pe circuitul de macadam timpii scosi de mine pe Logan erau foarte aproape de timpii facuti cu Evo-ul 8, desigur, integrala. Si nu numai eu am fost in situatia asta, ci si ceilalti elevi. Explicatia consta tocmai in nestiinta noastra din prima zi de curs, zi in care ne-am familiarizat cu masinile (dupa, nu s-a mai intamplat la fel). Ce incercam sa-i explic lui Radu era ca, la nivel de amatori, o masina mai puternica nu-l va avantaja neaparat pe participant, dat fiind ca este foarte probabil sa nu-si cunoasca cum trebuie masina - cel putin in conditii de concurs. Si asta ar fi in dezavantajul propriu. Ne-am plimbat putin impreuna pe traseu, i-am mai spus vreo doua vorbe despre strategia de abordare a unui circuit, despre sacrificarea de viraje, despre crearea posturii de supravirare la o masina cu tractiune fata si despre avantajele acestei tractiuni si apoi a urmat concursul. Nu vreau sa zic ca datorita putinelor mele sfaturi (oricum, Raducu era atat de timorat incat nici nu cred ca ma auzea), dar la clasa lui a luat locul I, iar la general locul II. Printre BMW-uri, VW-uri si chiar si cateva WRX-uri integrale, evident mult mai puternice. Daca nu ma insel, locul I la general l-a luat un tip cu un SEAT (care avea in mod evident cunostinte de pilotaj, dupa parerea mea).
In opinia mea, Raducu isi cunoaste foarte bine masina, cu puncte bune si puncte slabe, si se adapteaza, ca sofer, dupa caracteristicile ei. Ceilalti - in mare masura - nu au facut acest lucru. Si sunt convins ca multi au plecat acasa si s-au apucat din nou de modificari, pentru ca masina a fost de vina...

Deci, chestia e relativa. Adica, eu zic ca, daca esti capabil, ca sofer, sa "simti" exact care sunt defectele masinii, esti capabil si tebuie sa faci modificarile dorite. Oamenii de la reprezentanta Seat de la noi mi-au cerut odata sa fac o tura cu noul Exeo, care tocmai aparuse, si sa le spun parerea mea. Am facut o tura dus-intors pana la Turda, si masina mi-a placut. Echilibrata, comoda, spatioasa, ma rog, limuzina. Am avut totusi cateva comentarii de facut. Ce m-a deranjat cel mai tare a fost raspunsul intarziat al pneurilor la bracaj, raspuns care genera o tendinta de subvirare in plus, fata de cea "normala", care ar fi putut genera un sentiment de nesiguranta unui sofer poate mai putin avizat. Masina era echipata cu ceva pneuri "energy savings", prea lente pentru potentialul masinii. Apoi, o evidenta discrepanta intre raspunsul acceleratiei si cel al franei, la apasare. Adica, acceleratia raspundea tarziu, pe cand frana actiona prea brusc si prea dur. Foarte greu de dozat, deci. Dar, nimic foarte greu de reparat. O setare de calculator si un set de pneuri mai "Fast response" (eventual un set de jante cu 1 inch mai mare in diametru). Masina ar fi devenit imediat, din foarte buna, excelenta. Mici chestii care fac o mare diferenta. Dar poate ca unul dintre cei care au facut un test-drive cu aceasta masina au renuntat de la a o achizitiona, din motiv ca nu intelegeau cat de simpla este rezolvarea acestor mici probleme si au renuntat astfel la o afacere foarte buna, de altfel.
Alta data, am fost cu o Ibitza - aceea care are motorul cel mai mic. M-a surprins placut, mi-a placut foarte mult. Adica, masina asta avea o motricitate, o stabilitate si o manevrabilitate excelenta. Prea bune, chiar, pentru motorasul pe care il avea. Este una dintre putinele masini la care as recomanda linistit o marire de putere si de cuplu motor, pentru ca masina rezista 100% la mai mult. Adica, poate gestiona corect un plus de 20-30% peste ce are din fabrica (nu stiu daca e posibil, sper sa fie), fara sa mai fie nevoie de alte modificari, de orice natura. Sincer, mi-a placut foarte mult.
In acest sens, sunt perfect de acord cu tine, Cosmin. Fiecare autoturism poate fi modificat in mai bine, fata de fabrica, sau cel putin poate fi personalizat.
Toata chestia e sa-ti dai seama care sunt, la modul foarte exact, problemele care pot fi eliminate sau de sistemele care pot fi imbunatatite, fara sa-ti asumi riscuri aiurea.

Ca de obicei, foarte bine punctat si explicat..

Acum..Nu stiu daca am mai spus, insa eu n-am facut scoala de soferi. Pare bizar, dar asa e.. Am invatat singur sa conduc iar instructorul de la scoala de soferi mi-a pus doar stampilele. Nu spun asta sa ma laud, o spun cu regret ca poate (desi ma cam indoiesc) as fi invatat o parte (cat de mica) din lucrurile explicate de tine aici si in celelalt topic acum 11 ani.

Intrebarea mea: cum poate un sofer "normal" sau un sofer care nu stie sa aprecieze corect setarile de fabrica ale unei masini sa isi dea seama de eventuale lipsuri in ce priveste manevrabilitatea sau alte trasaturi ale masinii?
Inducerea unui comportament sub- sau supravirator poate fi o chestiune dificila pt. unii soferi, neobisnuiti cu asemenea manevre (printre care ma numar si eu). Cum pot sti ce setari ii lipsesc masinii?

Nu poti.

Dar,
poti sa inveti sa conduci (ceva) mai bine.

Mai lasa-ma putin si vorbim in cateva minute si despre cealalta intrebare a ta. Despre sofer.

Scuzati-ma, nu mai pot acum.
Continuam maine, daca doriti.

foarte buna explicatia Norin! soferul este practic "motorul" principal!

Multumesc, Bubu!

Totusi, sa nu ma intelegeti gresit. Nu sunt deloc impotriva tuningului si nu consider ca cei care investesc in directia asta, fata de propriile calitati de sofer, sunt de condamnat.
Pur si simplu, cred ca stam atat de prost la capitolul educatie in scolile de soferi, incat se impune un plus de informare a soferilor, mai ales a incepatorilor, in privinta artei sofatului.
Informat / instruit / educat corect, acest sofer va sti sa faca si tuning-ul masinii sale exact asa cum si-l doreste, fara sa greseasca.
Sper sa intelegeti ce vreau sa spun.

Eu inteleg perfect.
Si as intreba care sunt notiunile de baza pe care ar trebui sa le stie un sofer si care nu sunt invatate in cursurile scolilor de soferi? Ma refer la alte notiuni fata de cele discutate si detaliate in celalalt topic..

grea intrebare Cosminus!
dupa mine e cam asa - dotari de baza - astea se invata cam greu - unele se pot educa cu perseverenta multa:
1 - bun simt;
2 - respect;
3 - conduita eleganta si defensiva;
4 - intuitie - anticipare
recunosc: la pct 3 stau cam prost!
urmeaza cele care se invata, unele si prin exercitiu necesar nu numai prin teorie :
- timp de accelerare;
- distanta de franare;
- comportamentul masinii in general - dinamica, fizica, mecanica

PS: mie la scoala de soferi imi zicea instructorul tot timpul: "mai finuz...mai finutz ...ca o domnisoara" invatasem sa fac parcari laterale la milimetru...acum nu prea ma mai bag
inca un lucru pe care nu l-am invatat au fost depasirile...aici nimic...doar pe pielea mea le-am invatat...

il las pe Norin sa mai detalieze

Frumos raspuns, Bubu!
Si sunt convins ca, intuitiv, si Cosmin s-a gandit la aceleasi calitati.

Dar, daca tu vrei sa nuantez putin, voi incerca sa-ti fac pe plac.
Desi imi vine destul de greu, pentru ca subiectul este, intr-adevar, foarte compex.
Incercand sa gasesc raspunsul la intrebarea de mai sus a lui Cosmin, am ajuns sa scriu o carte. Si nu mi se pare ca am epuizat raspunsul.
In sfarsit.
Sa le luam pe rand:
Bunul-simt. Are foarte mare importanta, pentru ca, in opinia mea, comporta doua intelesuri paralele: bunul-simt elementar, care implica respectul fata de ceilalti participanti la trafic (politetea, curtoazia fata de celalalt, care are un drept egal cu al tau de a se deplasa in siguranta si confortabil in trafic) si fata de regulile de deplasare. Aceste principii stau la baza unui comportament corect, defensiv, in trafic.
Dar bunul-simt mai are o componenta, evidentiata mai degraba prin expresia englezeasca: "common-sense", care face trimitere la cunostintele general acceptate despre un domeniu, o idee sau un set de reguli intuite, axiomatice. In acest sens, e de "bun-simt" sa stii, fara sa fie necesar sa-ti demonstreze nimeni nici teoretic, nici practic, ca o masina care se loveste de un copac cu 120 km/h va suferi distrugeri mult mai mari decat una care se loveste de acelasi copac cu 50 km/h. Sau e de "bun-simt" sa stii ca pe ploaie distantele de franare se prelungesc, fata de franarea pe asfalt uscat. Deci, acest "bun-simt" elementar poate oferi solutii reale la situatiile dificile de trafic, in orice context, fara sa fie nevoie (la acest nivel al discutiei) de o instruire superioara. Vreau sa spun ca, daca exista soferi care au condus 10 ani de zile fara nici un incident/eveniment rutier, acest lucru, in traficul din Romania, nu poate fi datorat decat acestui "bun-simt" elementar care in primul rand va determina o atitudine corecta la volan, capabila chiar si numai prin sine insasi sa garanteze evitarea unui eveniment.
Marea problema a bunului-simt, in ceea ce priveste aplicabilitatea in arta conducerii unui automobil, este ca nu ofera intotdeauna solutia corecta intr-o situatie dificila de trafic. De exemplu, este de "bun-simt" sa franezi puternic daca te-ai inscris cu o viteza prea mare intr-un viraj si ai sesizat instalarea unui derapaj incipient. Ori, dpdv al echilibrului dinamic, aceasta este cea mai proasta alegere/actiune pe care un sofer o poate efectua, in situatia descrisa. Derapajul se va intensifica, iar soferul va pierde definitiv controlul asupra traiectoriei in viraj, cu toate urmarile posibile.
La un sofer bun, calitatile necesare se pot reduce la doua categorii: atitudine corecta si aptitudini (relativ) elevate.
"Bunul-simt" va ajuta enorm partea de adoptare a unei atitudini corecte, dar va fi prea putin valoros (pana la a deveni periculos, chiar), in ceea ce priveste aptitudinile.
Distinctia fiind facuta, sa trecem mai departe.
Respectul - am vorbit mai sus despre aplicabilitatea sa. Respectandu-i pe ceilalti, te respecti pe tine insuti. Respectand regulile de circulatie, ii respecti pe ceilalti, ergo, tot pe tine insuti. Sunt convins ca intelegeti, datorita "bunului-simt" elementar, la ce ma refer.
Conduita defensiva este o expresie extrem de permisiva. Care, din nou, sta in relatie directa cu "bunul-simt", pentru ca se refera mai degraba la atitudine, decat la aptitudini. Ar fi multe de spus, si prea putin spatiu (si timp) aici. Desi cred ca am mai vorbit despre asta.
Conduita eleganta - mi se pare putin fortata alaturarea. Eleganta, respectul, curtoazia fata de ceilalti participanti la trafic sunt elemente care trebuie sa descrie atitudinea la volan, dar nici in ceea ce priveste aceste calitati, extremele nu sunt de dorit. Adica, nu poate exista doar eleganta sau respect exacerbat fata de celalalt. Traficul trebuie sa se descrie, pentru a fi eficient si sigur, mai degraba printr-o disciplina generalizata la toti participantii, pentru ca nu si-ar putea atinge scopul daca toata lumea ar fi extrem de politicoasa, de plina de curtoazie fata de celalat, nediferentiat si neconditionat. (Imi vin in minte tot felul de bancuri despre manifestari ale extremei politeti...). Traficul s-ar bloca instantaneu, daca toti ne-am opri sa-l lasam pe celalalt sa treaca. Din nou, o evaluare realista a situatie exacte trebuie facuta. Adica, fii politicos, respectuos, plin de curtoazie, dar numai cand acest lucru va duce la o fluidizare a traficului, la buna functionare a sistemului, in general. In rest, fii disciplinat, care este tot o forma de respect, dar fata de reguli, si nu fata de alti participanti.
Insa eleganta are o alta conotatie asupra careia am insistat foarte mult in carte. Este vorba despre eleganta soferului la volan, in ceea ce priveste manevrele, actiunile, controlul asupra automobilului. Concluzia mea din carte a fost ca eleganta sofatului se transforma intr-o forma a conducerii defensive, si devine una dintre cauzele principale care ofera siguranta in deplasare.
Eleganta la volan inseamna capacitatea soferului de a asigura, prin modul in care foloseste comenzile masinii, o deplasare fluida, echilibrata, fara sincope, fara bruscari, fara ezitari, fara posturi sau tendinte de derapare, intotdeauna pastrand o marja de siguranta suficienta pentru a evita orice pericol care este posibil sa apara pe drum.
Eleganta la volan este, in acelasi timp, o expresie a sigurantei si o expresie a eficientei in deplasare.
Si este rezultatul unei combinatii (destul de) complexe intre: "simtul" aderentei, "simtul" vitezei, "simtul" anticiparii (in ce priveste componenta defensiva, si nu de pilotaj) si o capacitate elevata de a controla masina prin modul in care se utilizeaza comenzile (in special franarea, accelerarea si bracajul). Implica strategia de abordare a unui traseu, in functie de tipul acestuia, de masina condusa, de coeficientul de aderenta disponibil, la fel de mult cum implica sensibilitatea piciorului drept sau dozarea corecta a comenzilor, de exemplu. Mie, personal, mi se pare expresia ultima a nivelului de competenta la care poate ajunge un sofer, in traficul obisnuit (exceptam pilotajul,mai ales cel de raliu, unde aceleasi expresii sau aceiasi termeni au intelesuri oarecum diferite).
Mi se pare foarte important de subliniat faptul ca "instinctul", "reflexele" la volan sunt, in general, de evitat. Un sofer care se bazeaza exclusiv pe reflexele lui - exceptant situatia in care acestea sunt educate la o scoala de pilotaj - nu va deveni niciodata un sofer foarte bun. Nici foarte rapid, nici foarte sigur.
Si aici ajungem la ceea ce zicea Bubu despre "comportamentul masinii in general".
Instinctul, si reflexele (care nu sunt altceva decat expresia in actiune a instinctului) nu vor porni niciodata de la o interpretare corecta a fizicii newtoniene, in functie de care comportamentul unui autoturism se va manifesta intr-o situatie data. Mai mult, din reflex, o situatie dificila se va transforma in majoritatea cazurilor intr-una periculoasa cu adevarat. Ganditi-va ca toti soferii care au fost victime ale unui accident rutier au avut aceste reflexe, si le-au folosit cu siguranta in "clipele dinaintea dezastrului". Efectul - se vede la televizor in fiecare zi.
Solutia este, asa cum bine a spus Bubu, cea care "se invata". Implica mai multe chestii, dintre care cele mai importante sunt cunoasterea comportamentului tipului de automobil condus si modul de control al derapajului, in functie de acest comportament sau temperament. Care uneori este total ilogic, la prima vedere, si in orice caz, este contra-instinctual.
Deci, un melanj corect intre atitudine si aptitudini este raspunsul tau, Cosmin.
Chestia faina-i ca amandoua se pot educa, culmea, destul de rapid (intr-o zi-doua-trei). Nu trebuie sa te nasti neaparat cu ele, si nu trebuie sa fii nu stiu ce geniu ca sa le intelegi.

(Daca este ceva ce nu ati inteles sau cu care nu sunteti de acord, va stau la dispozitie. Subiectul este mai complex si nu poate fi cuprins intr-un singur post pe un topic, in mod evident.)

super raspunsul Norin! asa cum ne-am obisnuit....
Cosminus : despre ce mai discutam?
PS: imi taie o doamna fata azi....cu o eleganta desavarsita... ...cateodata ii inteleg pe barbati cand se enerveaza pe soferite...
PPS: de asta ce parere aveti : femei vs barbati la volan? ...cred ca nu prea e on-topic intrebarea....

Norin, excelent detaliat.
Cateva cuvinte despre ce s-a scris..

Va rog sa imi iertati lipsa de modestie, insa partea cu bunul simt, cu anticiparea traficului si a manevrelor efectuate de soferii din fata, cu "eleganta in deplasare" mi se aplica. In totalitate. Am permis din 1999, (dar am invatat sa conduc mult mai devreme) si nu am fost implicat in nici un eveniment rutier. Eu folosesc masina mai ales in weekend pe distante destul de lungi, nu am contact zilnic cu infernul din trafic. Poate de asta sunt si mai relaxat cand ma urc la volan

Ce nu am invatat eu si imi doresc sa invat e cum sa actionez in situatii limita. Teoretic stiu cum trebuie sa procedez, insa practic nu. Nici macar nu reusesc sa aduc masina intr-o situatie limita probabil am un instinct de conservare cu alerta rapida, pt. ca nu am reusit sa fac masina sa subvireze, de exemplu. E drept ca nici nu m-am chinuit cam mult.

Chestiile astea nu se pot invata din carti si stiu ca singurul lucru care te invata e experienta. Insa daca la scoala de soferi nu te invata practic cum sa reactionezi intr-o situatie limita (pt. ca nu vei fi pus in timpiul cursurilor intr-o situatie limita)..Cum poti sa stii ce sa faci cand esti pus in fata unei asemenea situatii? Mai ales daca e vorba de o situatie potential periculoasa? Cand tu nu ai fost niciodata in asa ceva? Cum poti stii cum sa reactionezi? Sau mai concret.. Care sunt manevrele corecte de efectuat in aceste situatii periculoase?

Bubu, poate spre surprinderea ta, eu nu am o parere proasta despre femei la volan. Singurul minus (in opinia mea) al femeilor la volan e prudenta excesiva. Asta in general vorbind..
Sigur, exista si femei mai putin indemanatice, care nu stiu sa parcheze..Insa exista si barbati in aceeasi categorie.. Am un vecin care nu e nstare sa parcheze lateral Am tot zis ca il astept si il filmez..E incredibil..